darius2nd
oanamarcoamenii nu se despart cu adevarat de nimic… la fel cum nu se schimba fundamental… adopta doar noi interfete sub numele unei anumite “evolutii” sau re-evaluari…
prima prietena, prima iubita, prima dragoste… sunt deseori algeri inconstiente… dorinte de rezonanta cu sistemul… corupt si el de exemplele inaintea lui… in care… prezenta unui partener, in special unuia de sex opus.. cu care sa dezvolti anumite relatii… inseamna trecerea unui prag in viata ta… Biologic… da… Emotiv… nu…
marte parte dintre cei care au avut o evolutie mai speciala a acestei perioade, au simtit o oarecare nevoie emotiva crescuta… degenerand persoana iubita, prietena, in sora, mama, surogat pentru orice natura emotiva de care a fost privat, sau de care mai are nevoie….
Avocata Mamoasa… poate fi efectul doleantelor noastre emotive, degenerate…
O prezenta feminina, care intrece prin tandrete, simplitate, un oarecare copilarism… o natura politeista cu dorinta spre atat bine… adoptand in jurul ei o multime de emotivi, raniti… Va dezvolta intr-un sfarsit iconografii spre Maria… o mama ingrijind evolutiile unor probabil mari genii…
Timpul insa trece si pentru “Maria”, copiii ei ajungand indepedenti… cu o usoara dorinta de asi oglindi realziarile in blanzeteai cuvintelor ei… alti… rautociosi cautand sa o contrazica… ea, Maria obosita ca si o mama care a carat “drumurile” lor in bratze… se oboseste usor… gingasia si finetea nu ii mai sunt finetzuri pe care niste zmei sa le inteleaga… Im acelasi timp, se murdareste in apele atator idei, atator percepii… fiind prea interconectata, prea influentabila… ajunge din sfanta usor pacatoasa… ascunzisurile ei… nefiind decat aceleasi nevoie de recunoastere, afirmare (rareori spirit de aventura, necunoscut, mister)… traind in general un cuplu de convenienta, impunand cu aceiasi prezenta mamoasa, o natura familiara pe cat de linistita… pe atat de falsa… interschimband natura *copiilor* sai spre parterneri… un incest psihologic…
Am trait aproape de acest grup de “ursi” mintali, condusi de o frumoasa regina… nu stiu daca am fost frustrat, invidios pe rezonanta pe care o aveau intre ei… eram mereu departe, misterios, si distinct de nebun fata de ei… si imi permiteam sa *intzep* cu cuvinte inima supusilor ei… pana mi-am facut o oarecare cale rastalamaci si cuvintele ei…
A fost mult pana am inteles ca eu trebuie sa ma curat de “rautate” daca vreau sa aiba folos cuvintele mele… de dragul discutiei imi permiteam sa atac orice… sa clatin… o fiinta atat de sensibila… care si-a dedicat viata atatora… prin atentie… prin frumusetea ei… si eu un dobitoc cautam doar sa ma cert… cu ideile ei unviersale, acenstrale, etc… si nu ma lasam chiar daca obosita uneori se albea la fata… si de atata ripsipa de energie ii se facea somn sau un rau… care incepea sa replice nervos… Nu reuseam sa stam o perioada in aiasi 2m patrati sa nu se porneasca sa vorbeasca si eu sa o rastalmacesc… si habar nu am ce mo facut sa ma opresc… daca nu… fata ei frumoasa care se oboseaza si inalbea terorizata de replicile si monologul unei discutii nascute dintr-o greseala speculata in ideile ei… na ascut sa vorbesc…. nu ma puteam altcumva opri… decat sa vad ca pot influenta si gresit anumite situatii..
a fost renasterea unui alt nivel de *bunatate* in mine… astfel ca… fata de aceleasi persoane in scurt timp… am reusit sa imi controlez intervetile, mai ales daca nu imbunatateau o anumita situatie… sau lucrau la sustinerea uni bine… urmand momente in care doream sa ii apar slabiciunea, si sa-i comunic cumva… sa ajut…
